Omul destinat tie....

             
          Un om....mii de emotii si trairi.

          Te trezesti intr-o zi oarecare, chiar banala, spunandu-ti ca e doar o alta.
O zi inceputa normal, dar...terminata altfel. Tu esti altfel.  Iti e frica sa recunosti ce simti. Frica ca omul in fata caruia ti se inmoaie genunchii, ar putea sa iti arunce inima pe jos si sa calce pe ea. Si totusi mergi mai departe. Parca ceva te trage spre el. Iti invingi frica si accepti tot ceea ce simti.

         Sa te trezesti dimineata, stiind ca esti in gandurile cuiva in orice moment al zilei, face din acea zi una frumoasa indiferent, de evenimente. Faci totul cu alta energie. Zambetul e mereu acolo...zambet datorat unui suflet simplu, pentru care esti in stare sa faci orice in secunda doi. Lucrurile simple sunt totul. Tot ce iti doresti...sa ajungi acasa dupa o zi obositoare si sa te astepte doua brate calde care te tin strans pana adormi. Doi ochi care te privesc, si citesti totul in ei, fara a mai fi nevoie de cuvinte. Un sarut pe frunte care te face sa te simti in siguranta si iubirea la cel mai inalt nivel posibil.

       Omul destinat tie te va gasi......in imprejurari care nu iti trec acum prin cap. Prin cai la care nici nu ne gandin, destinul ne deseneaza carari pe care ne gasim. Si stim...ca e omul nostru. Sufletul stie cu siguranta. Asculta-l 💖

Ce inseamna, de fapt acasa?

       Banala intrebare nu? Dar oare ce inseamna cu adevarat ea si cati dintre noi am fi capabili sa raspundem la ea?

       Multi ar spune...acasa....unde ma intorc mereu, dupa job, dupa vacanta, etc.
       Dar altii ar spune....unde simt. Cam mare discrepanta intre cele doua raspunsuri , nu?
De unde diferenta asta? E simplu...pentru fiecare ACASA inseamna altceva.

      Daca pentru unii acasa inseamna o locuinta ( fizic vorbind) ; pentru altii inseamna oriunde se simt acasa. Adica pentru ei, acasa, este un sentiment, nu un loc. Pot numi acasa orice loc de pe acest glob unde se simt asa.
      Oamenii care afirma ca poti numi acasa doar locul in care te-ai nascut, sunt acei oameni legati de obiecte. Ei nu si-ar putea imagina niciodata viata, fara anumite lucruri sau oameni din viata lor. Pentru ca sunt dependenti. Dar nu au o dependenta pentru acele obiecte, ci de felul in care se simt ei avandu-le.

     Acasa inseamna de fapt liniste, iubire, oameni, amintiri.
     Degeaba ai cea mai luxoasa casa daca atunci cand ajungi seara acasa in spatele usii nu se afla nimeni. Nu mai valoreaza nimic. Pentru ca intr-un astfel de loc, e imposibil sa te simti acasa.


     Deci....pentru tine, ce inseamna acasa? 💗

Nu stim sa pretuim....

                     Nu mai stim sa pretuim cu adevarat. Sau mai bine spus...cati dintre noi am stiut sa o facem cu adevarat?

                    Nu mai pretuim un zambet, o iubire sincera , viata etc. Avem impresia ca se gasesc pe toate drumurile. Dar vine o zi, in care am da orice sa putem da timpul inapoi, sa deschidem mai bine ochii . Dar realizam asta mult prea tarziu. Realizam ca am dat cu piciorul fericirii crezand ca se gaseste pe toate drumurile. Nu. Nu e asa. Unii oameni doar viseaza la lucrurile astea simple, dar atat de sincere . Ar trebui sa pretuim fiecare sentiment si persoana care ne-au facut cei ce suntem azi. 

          Apreciaza chipul de langa tine, la primele ore ale diminetii...unii doar viseaza la asta;
         Apreciaza-ti parintii care uneori pot devenii stresanti, dar sunt singurii oameni care si-ar da si viata pentru tine;
        Apreciaza  zambetul pe care ti l-a oferit cineva intamplator pe strada, poate este sigurul lucru pe care il mai are.
                  

Femeia data dracu....

         O expresie des auzita in zilele noastre.

         O astfel de femeie exprima incredere prin toti porii. Cand intra intr-o incapare, intoarce priviri si nu doar prin aspectul ei exterior ci si prin siguranta cu care paseste. Siguranta pe care a capatat-o dupa multe nopti in care a adormit plangand, dupa multe zile in care isi dorea sa se opreasca totul, dupa toate ranile provocate de catre oameni indiferenti.

         Nu ii pasa ce isi doreste lumea de la ea, ci e mai atenta la dorintele ei. Isi doreste ceva, obtine. Vrea sa mearga undeva, merge. Nu are nevoie de aprobari. Stie ca asteptand raspunsuri inutile, pierde timp ireversibil. In urma ei aude des....cata aroganta. Ea, doar zambeste priviind inainte, neapasandu-i de parerile ce raman in urma ei, in mintea multor persoane.

        Nu pierde timp langa oameni pentru care imaginea in societate e mai importanta decat iubirea. Ca orice om a fost ranita prea mult. Dar inca mai vrea sa creada in iubire si in frumos. Stie ca ele exista, oamenii creeaza uratul, el nu exista in esenta.
        Isi doreste alaturi oameni care sunt constienti ca nu exista decat acum, sunt constienti ca timpul ne este limitat si isi doresc sa traiasca totul.

       Stie ca daca ranesti...cuvintele imi pare rau nu pot vindeca mare lucru. E mai atenta sa nu raneasca, decat sa isi ceara scuze. Pentru ca stie cat doare.
       Isi doreste sa traiasca cea mai frumoasa viata alaturi de un om exact ca ea. Nu cel mai frumos, nu cel mai bogat, nu cel mai rasfatat. Pentru ca e constienta ca frumusetea exista putin timp pe chip iar banii nu o vor tine noaptea in brate.

       Langa o astfel de femeie, ori devii cea mai buna varianta a ta, ori pleci. Nu va accepta jumatati de masura. Pentru ea... e totul sau nimic. A avut si totul....dar stie si cum e sa ramai fara nimic.

       Tot ce a trait a transformat-o in femeia care astazi paseste cu incredere si cu capul inainte. O incredere indestructibila .

       O astfel de femeie iti zdruncina lumea, si toate ideile intiparite in minte .

Iubeste omul de langa tine...

    Din pacate iubirea a cam devenit o afacere. Folosim persoanele si iubim lucrurile. Cand ar trebui sa fie invers...trist.
    Pretuieste privirea lui cu care te face sa te simti cea mai frumoasa femeie din lume, pretuieste cele doua brate calde, care in care adormi seara de seara.
    Iubeste-l atunci cand se trezeste inainte, sa iti faca cafeaua chiar daca ar fi dormit mai mult....iubeste-l atunci cand simte ca nu mai poate, dar rezista pentru tine...pentru voi.
    Iubeste diminetile cu gust de el, diminetile pe care le incepi zambind cu sufletul, stiind ca seara acasa te va astepta acelasi suflet cald, care te face sa traiesti.
   Iubeste-l pentru grija pe care ti-o poarta atunci cand nu te tine de mana.

  Apreciaza iubirea si grija omului de alaturi, nu toti au privilegiul asta.
  Daca fericirea ta e si fericirea lui, atunci esti o femeie foarte norocoasa.

   Apreciaza ceea ce ai, acum, pentru ca altfel te vei trezi intr-o dimineata iar locul de langa tine va fi gol. Un loc ramas gol si rece din vina indiferentei tale si a sigurantei cum ca va fi acolo mereu....nu, nu va fi . Omul de langa tine isi doreste fix aceleasi lucruri pe care ti le doresti si tu.

   Arata-i ca pentru tine conteaza. Daca nu...mai bine pleaca, nu tine usa inimii lui ocupata, cineva, undeva abia asteapta sa iubeasca un om ca el.
 

Colectionati amintiri, nu obiecte...

       Cu totii am intalnit cel putin odata doua categorii de oameni...cei care iti povestesc ce au trait cu emotie si lacrimi in ochi...si cei care iti povestesc CE AU. Diferentele le poate vedea pana si un orb. Pentru ca nu ai nevoie sa vezi nimic. Ci sa asculti. Si sa simti emotia cu care acel om incerca sa iti transmita putin din ce a trait. Cel care doar ARE  nu prea are ce sa iti povesteasca. Pentru ca tot ce are, gasim peste tot. Obiecte. In schimb....emotii....nu ai de unde sa iei....decat sa traiesti si sa daruiesti.
   
      Cand iti dai seama ca nu conteaza locul in care te afli, ci felul in care te face sa te simti si ce amintiri iti lasa, iti dai seama ca asta conteaza. Iti dai seama ca ti-ai legat atat de mult fericirea de obiecte, pierzand timp pretios. Timp care iti putea fi cel mai bun prieten in construirea unor amintiri de neuitat, dar ai ales sa colectionezi obiecte care nu iti dau prea multe batai de cap.

    Cine vrea sa ajunga la final, sa se uite in urma, si sa isi da seama ca nu a simtit mai nimic din toata inima? Nimeni...Si totusi de ce astepti asta? Pentru ca nefacand nimic, asta va fi rezultatul. Nimic nu se intampla fara voia si dorinta noastra.

    De multe ori frica ne conduce....dar daca stai sa analizezi, iti dai seama ca teama ta era nefondata. Era doar necunoscut. Necunoscut nu inseamna teama, ci dorinta.

     Asa ca umpleti zilnic cufarul cu amintiri, nu cu obiecte. Intr-o zi iti veti multumi. Iti vei  da seama ca esti mult mai bogat decat credeai.

Ne grabim....si dupa regretam

             
               Traim intr-o fuga continua. Alergam mereu dupa bani....iubire...timp , etc. Si ele parca fug de noi. Si cum graba strica treaba cam asta e rezultatul.
       
                Facem asta pentru ca totul a ajuns sa se intample mult prea repede. Un ritm care nu este pe gustul tuturor.....nu ca am avea de ales....E cumplit de greu sa inveti sa ai rabdare, si sa lasi lucrurile sa se intample. Pur si simplu. Nu ne place nimic din ceea ce nu putem controla in totalitate, ne este frica sa nu pierdem controlul propriei vieti. Desi...eu nu cred ca noi detinem controlul asupra ei.
             
               Totul ar fi atat de simplu si de frumos daca am invata sa ne bucuram de ce se intampla acum, nu in viitor si nici in trecut. Lucrurile nu se intampla cand vrem noi ci atunci cand sunt destinate sa se intample. De multe ori spunem....nu s-ar fi intampla x lucru daca nu eram acolo. Ba da. S-ar fi intamplat...poate nu atunci dar candva sigur.

              Trebuie sa invatam sa avem rabdare...dar sa traim in tot acest timp.

Dupa 12 ani de scoala...

   Dupa 12 ani de scoala...nu ramai cu prea multe. Din pacate asta e adevarul. Inafara de cateva materii care iti furnizau informatii uzuale restul au fost timp pierdut.
   Nu vor folosi nimanui acele ore plictisitoare, la care pana si profesorul era plictisit dar trebuia sa predea acele lucruri. Jos palalaria pentru acei profesori care si-au dat seama de inutilitatea anumitor informatii si au preferat sa ne ofere sfaturi, care ne vor fii utile mai tarziu. Incercand sa aduca timpul in favoarea noastra.

   Dupa 12 ani, am ajuns si in fata examenului de Bacalaureat...cica al maturitatii. Dupa acest examen, te simti oricum, numai matur nu. Habar n-aveam incotro sa o luam. Si de parca asta nu era destul, au inceput sa curga parerile si sfaturi despre construirea viitorului si alegera unei cariere. In situatia asta, sunt doua categorii de oameni:cei care isi astupa urechile si se informeaza despre ce isi doresc si cei care urmeaza sfaturi celorlalti uitand sa treaca aceste informatii prin filtrul mintii lor.
  Din cati oameni am cunoscut eu pana acum, cei mai castigati au fost cei incapatanati. Cei care au vrut o pauza si au si luat-o. Fara sa urmeze turma. Ei sunt cei care nu regreta alegerea facuta. Pentru ca a fost gandita si studiata atent.

   Legat de alegerile pe mai departe, mai ales pe plan profesional, am auzit o fraza spusa de o cunostinta care mi s-a parut atat de neagra si trista....am ales domeniul x pentru ca e sigur si e simplu.  O fii sigur nu zic nu, dar fara viata.... .
   Daca ne uitam la lucrurile care conteaza din viata noastra o sa observam ca pentru ele am plans, am ras, am asteptat, am muncit.

   Lucrurile obtinute usor au disparut fara sa ne dam seama....

Esti singurul responsabil de fericirea ta...

   Cand auzeam ca fericirea vine din interior radeam. Pentru ca mereu asteptam un lucru pentru a fii fericita. O vacanta, un om, o masina, etc. Mereu asteptam. Am asteptat si am tot asteptat...fericirea...pentru ca lucrurile veneau dar fericirea nu. Si nu intelegeam de ce?!

   Atunci am realizat ca daca imi leg fericirea de lucruri sau oameni ea va pleca odata cu ele.
   Nu poti defini fericirea. Nu pentru ca nu ar avea o definitie in dex, ci pentru ca pentru fiecare dintre noi inseamna altceva. Daca pentru unii fericirea inseamna sa stea acasa cu familia, pentru altii poate inseamna sa calatoreasca, etc.

   Daca vei pune fericirea ta pe umerii persoanei de alaturi exista riscul sa plece cu ea. Nu doar ca il/o vei impovara dar nici tu nu vei trai frumos.
   Fa ce te face fericit, e singura modalitate in care chiar vei trai. Altfel doar vei exista.
   De ce sa pierdem ani buni in nefericire cand sunt atatea motive sa fii fericit? De ce? Oricat de greu ti-ar fi uitate in jur si sigur exista macar un motiv care sa te faca sa zambesti. 😉
  
  

Selectia oamenilor din viata ta...

   Cu cat trece timpul, incepi sa alegi oamenii alaturi de care sa iti formezi amintiri, dupa alte principii. Nu te mai intereseaza sa fie in numar cat mai mare, ci sa fie de calitate. Inveti ce inseamna prietenia, sa te ghidezi altfel decat dupa momentele frumoase.

   Vine un moment, in care simti nevoia sa faci curat in viata ta...de obicei dupa dezamagiri vine aceasta decizie, dar nu mereu. Poate anumite lucruri nu te multumesc sau au ajuns in viata ta, fara acordul tau. Daca esti destul de cerebral, incat sa stii ce vrei sa pastrezi, si ce nu, e o sarcina destul de usoara.

   In timp, unii vor ramane in urma, altii vor evolua mai repede decat tine...atunci fiecare merge sigur. Fiecare are ritmul lui. daca evoluezi mai repede decat altii si ei iti pun piedica...nu ii judeca. Nu fac asta din rautate. Ci din frica. Fac parte din acea categorie de oameni, care nu inteleg ca fiecare are drumul lui. Nimeni nu e legat de nimeni. E o iluzie. O iluzie ca asta ne ajuta sa nu ne impierdicam pe drum. Ne putem folosi de ea, atata timp cat constientizam asta. Incurajeaza pe cel care te dapaseste...nu ii pune piedica, poate si tu vei fi intr-o zi in locul lui.

   Daca alegi sa iti separi viata de anumiti oameni, nu esti dator si cu explicatii. Inseamna doar ca ai cantarit situatia si ai luat o decizie.

   Unii isi schimba principiile, stilul de viata, interesele....

   Sau daca pur si simplu nu mai rezonezi cu ei...indiferent de motiv, schimba macazul. Unii pleaca, altii raman...fiecare este o lectie. Usoara sau dura. Dar valoroasa oricum ar fi.

Nimeni nu pierde pe nimeni, pentru ca nimeni nu poseda pe nimeni - Paulo Coleho

 
    Iubirea inseamna libertate. Atasamentul si iubirea sunt diferite. Ne atasam de anumiti oameni, pentru ca primim anumite lucruri. Fara ei nu le-am avea. Deci nu ii iubim pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce ne ofera.

   Nu il poti pierde pe cel de alaturi, pentru ca nu a fost niciodata al tau. Si nici nu va fi al cuiva. Poti spune ca este al tau un obiect cumparat de la magazin. Un lucru poate fi al tau, dar un om niciodata. Daca cel de alaturi pleaca...dar este fericit si simti aceeasi stare de fericire, atunci poti sa spui raspicat ca stii sa iubesti. Data viitoare cand simti nevoia sa spui cuiva esti al meu/a mea, mai gandestete-te.

   Ca sa castigam increderea celor de langa noi, am fost invatati sa facem promisiuni. De care de cele mai multe ori,  nu suntem 100% capabili. Nu e cumva o greseala sa spui cuiva totul va fii bine? De unde stii? Ai fost in viitor? Decat sa promiti asta, mai bine fi acolo cand totul o ia razna si va avea nevoie de tine...de ceva real, nu de o promisiune desarta. Ireala...
  

Verile petrecute la tara, devenite acum amintiri pretioase...

   Copilaria multora a fost acolo. Dar nici cei care nu petreceau toata vara acolo, nu au ramas fara amintiri.

   Imi lipseste totul...de la lucrurile simple, pana  la aerul ala curat.
   Dimineata abia asteptam sa ne trezim , sa incepem ziua. In zilele in care nu ne trimiteau adultii cu diverse trebuie prin sat, de obicei mergeam in livada. De unde mancam toate fructele care ne placeau. Spre deosebire de  zilele noastre, nu mergea nimeni pana acasa sa spele un mar😆...si doamne cu gust avea.
   Cand ne trimiteau cu treaba prin sat, ne urcam pe biciclete si de cele mai multe ori ajungeam tarziu unde aveam treaba....te luai cu joaca si usor uitai de ce ai plecat de acasa.😂
   Simplitatea zilelor de atunci nu mai poate fi recuperata. Aveam libertatea la joaca, ne loveam, ne murdaream, nu ne stresa nimeni cu vezi sa nu cazi si altele de genu'.
   Ma uit la copiii din zilele noastre...ei nu stiu ce inseamna ''chinul'' de a te da jos din copac😂;ca de urcat, urcai, dar de coborat era jale. Sau nu stiu ce inseamna sa faci farse vecinilor, dupa sa te uiti prin gard sa vezi cum vin furiosi sa te toarne bunicilor...tu in timpul asta faceai planul pe repede inainte unde sa fugi.....
    Distractiile erau altele. Nu aveam nevoie de calculatoare sau locuri de joaca special amenajate. Ne ameneajam noi unul de  mama mama😊
   Glumele se tineau lant, cat era ziua de lunga...fugeai din curte in curte in cautare de parteneri de joaca.
   Cel mai mult imi placea sa iesim cu bicicletele imediat dupa ploaie. Mai cadeai intr-o balta, mai te murdareai putin, dar libertatea aia avea ceva pur. Nici nu ne imaginam noi cat ii vom duce dorul.
   Cand vad parinti facand o tragedie dintr-o julitura....ma uit la ei si ma intreb cate julituri au avut ei. Si sunt sigura ca au avut destule. Vara genunchii nostrii erau doar o coaja. Sa nu mai alergam? Cine mai auzea, cand jucai prinselea sau ratele si vanatorii......da... jocuri de care unii copii aud doar de la noi din pacate.
   
   Doamne ce dor imi e....😞 Lasati-va copiii sa se murdareasca , nu vor pati nimic. Multi am crescut fara sa fim dezinfectati din 5 in 5 minute, fara sa ne fie controlata fiecare miscare. Si asa ne-am trait copilaria.

Oamenii de calitate...

   Cand spun oameni de calitate, ma refer la acele persoane "adevarate enciclopedii"(cum imi place mie sa-i numesc).
   Oameni cu care notiune timpului nici nu exista. Cine se mai uita la ceas? Discutia nu are nevoie de umpluturi plictisitoare, pentru ca subiectele sunt la alt nivel.

   Sunt persoane cu care nu poti depasi anumite subiecte, devenite deja clisee. Pentru ca ai vorbi singur😂.  Dar sunt altele cu care nici un subiect nu pare prea greu de abordat. Acela este adevaratul timp de calitate.
   Acei oameni care par ca s-au nascut in secolul gresit. Dupa comportamentul lor, stilul de a vorbi si de a se purta. Din pacate nu mai este la moda sa respecti, sa vorbesti frumos si sa iti pastrezi bunele maniere. Sunt atat de frumosi acei oameni care au o eleganta aparte. Par din filmele anilor 80-90.
Acea siguranta...Cand un astfel de om intra intr-un loc fara sa vrei iti atrage atentia. Impune respect fara sa spuna un cuvant, poarta dupa el o eleganta demult pierduta.

   Mi-a fost dat sa vad oameni impecabili la exterior, dar pe interior seci.
   Din fericire mai exista oameni carora nu le este jena sa spuna te rog, iarta-ma sau multumesc. Oameni care nu se simt mandri daca injura ca la usa cortului (ca asa se poarta), ba din contra au stiut ca stilul si bunul-simt valoreaza mult mai mult.

   Cand pleci din oras cu baterie la telefon si cu informatii noi in cap, inseamna ca ai petrecut timpul cu cine trebuie.

Nu oamenii ne dezamagesc...ci asteptarile noastre prea mari

   Mereu avem asteptari....asteptam ca ceilalti sa ne iubeasca intr-un fel anume,asteptam sa primim fara sa oferim...asteptam...

   Ne asteptam sa ne iubeasca in felul dorit de noi, sa ne vorbeasca in felul dorit de noi, sa se poarte asa cum ne purtam noi.
   Aici este vina noastra...un om se poarta asa cum stie, cum a fost educat; si ne iubeste asa cum simte.
   Nu avem nici o putere asupra acestor lucruri.

   Cel mai bine e sa nu ne asteptam la nimic din parte cuiva. Daca ne va surprinde placut, vom fii fericiti...daca nu....nu vom fii dezamagiti.
   Singurii de la care ar trebui sa avem asteptari am fi noi insine. Peste dezamagirile provocate de ceilalti poti trece in timp...dar cand te dezamageti pe tine e grav.

   Dezamagirea e o lectie dureroasa dar sanatoasa. Fara ea nu am avea de unde sa stim cui sa daruim increderea noastra in continuare, si cine nu mai este demn de ea.
   Este ca un cer innorat, dar dupa el aflandu-se un soare mai puternic ca niciodata.
   Si dezamagirea are rolul ei in viata noastra. Nu iti dai seama cat esti de puternic pana nu devine singura solutie.

   "Cand nu mai poti...mai poti putin".

Prietenia...o comoara nepretuita indeajuns

   Un singur cuvant si atat de multe emotii. Cel mai amuzant la prietenii e faptul ca se destrama cele in care credeai cel mai mult, iar cele carora nu le dadeai nici o sansa...au rezistat.

   Prieten in adevaratul sens al cuvantului e cel care stie ce o sa raspunzi la unele intrebari, care iti citeste tristetea in ochi si nu are nevoie de explicatii pentru a intelege ce se intampla in sufletul tau, cel care nu se supara daca il corectezi fiindca stie ca o faci pentru binele lui. Pentru mine prietenia e un drum pe care pasesti neincrezator, dar cu timpul iti dai seama ca nu vrei sa aiba un final. Sa poti evolua langa acel om este cea mai mare dovada de prietenie.

      Daca iti stie toate apucaturile si totusi este langa tine...asa va ramane. O prietenie adevarata  valoreaza enorm, pentru cine stie sa o pretuiasca.
    Se spune ca daca prietenia dureaza de cel putin 7 ani...a devenit parte din familie. Daca aveti norocul sa intalniti o astfel de persoana, aveti grija de ea. Putini sunt cei care au parte de prieteni adevarati.
   Pe parcursul vietii descoperi ca iti poti numara adevaratii prieteni pe degetele unei singure maini.
 

Am uitat sa simtim...sa ne bucuram...sa traim

    
      Vad tot mai multi oameni care sunt stapaniti de frica. De ce vor spune ceilalti, de ce parere vor avea ceilalti. Mereu aud acelasi cuvant...ceilalti. Dar eu? Unde este acest cuvant? Eu ce simt sa fac? De ce nu va puneti prima data intrebarea asta?
       Am vazut oameni care simteau nevoia sa rada cu gura pana la urechi, sa se imbratiseze, sa planga, sa simta pur si simplu. Dar ceva ii oprea. Ceva le spune stop, nu se cuvine sa faci asa ceva. Se vor uita ceilalti la tine. Toti am actionat asa mecanic o perioada de timp. Pana in momentul in care am vazut cat de eliberator este sa iti dai voie sa simti. Sa faci ce simti, sa traiesti.
      Cand vad intr-un spatiu public oameni razand cu gura pana la urechi, zambesc...sau rad alaturi de ei. Spre deosebire de robotii care spun:vai dar ce galagiosi sunt...sa faca liniste. Adevarata viata este galagioasa.
     Cand vad un om care e pe punctul de a rabufni in plans nu e semn de slabiciune. Inseamna ca omul ala simte. Are un suflet.
    Ne este frica sa zambim cand mergem pe strada pentru ca oamenii au impresia ca suntem nebuni...poate ni s-a intamplat ceva frumos sau poate suntem indragostiti. E dreptul nostru sa zambim exact cand simtim.
    Acei oameni trec pe langa noi, isi traiesc viata lor trista, condusa de reguli din evul mediu...asta nu inseamna ca trebuie sa ii lasam sa ne fure zambetul.

   Simti sa plagi? Plangi!
   Simti sa zambesti? Zambeste!
   Simti sa iubesti? Iubeste!
   Tu doar fa ce simti, lasa-i pe ceilalti. Tu traieste-ti propria viata, propria fericire.

Cei care intra cu bocancii in viata ta...

   Unii oameni intra in viata si sufletul tau cu bocancii...calcand in picioare tot ce ai reusit sa sadesti frumos acolo. Poate fara sa isi dea seama...De multe ori ii lasi sa intre in sufletul tau sperand ca nu iti vor face rau. Din pacate, de cele mai multe ori, increderea asta oarba ne-a distrus...

   Lasati oamenii frumosi in sufletul vostru, pe cei care nu sunt demni de el lasatii afara...dar nu lasati pe nimeni sa stea in prag. Stiti cum e...cine vrea sa ramana e bine venit, cine nu...sa plece. Dar nu bloca calea altora.

   Oamenii care fac asta au fost raniti candva prea mult...Iar durerea provocata de aceste rani se pare ca a fost mai mare decat sentimentele bune din ei.

Daca ai putea...ai da restart vietii tale?

   Intr-o zi, am primit aceasta intrebare din partea unui om special. Usor surprinsa de aceasta intrebare, recunosc ca am vrut sa ma gandesc putin la ea.

   Dupa putin timp...am realizat defapt ce voia cu adevarat sa intrebe. Cand incerci sa raspunzi, incepi sa te gandesti la lucrurile care ti s-au intamplat pana acum. Bune sau rele. Fiecare dintre ele au avut o contributie la conturarea ta ca om. Fara ele nu ai fi omul de astazi. Daca esti multumit de omul pe care il vezi in oglinda...raspunsul la intrebarea lui ar fi nu.

   Daca as da restart nu doar ca as pierde oamenii rai pe care i-am intalnit, dar si pe cei buni...
   Cred ca ar fi ingrozitor sa poti sa dai restart vietii tale (imaginar vorbind). Oamenii sunt mereu nemultumiti si dornici de mai mult. La fiecare greseala, ar vrea o noua sansa.

   La final am raspuns nu...fericita ca am reusit sa inteleg adevarata intrebare. Esti multumita de omul care esti astazi?😌

Ne place sa complicam totul...

   Mereu ne plagem ca nimic nu ne iese...dar nu facem mare lucru sa evitam asta. Cand traim ceva simplu, facem cumva si reusim sa complicam totul. Scepticismul nostru e prezent mereu. Daca ceva ni se pare simplu, ne gandim imediat ca e si gresit,nu are cum sa fie asa usor...ba da se poate.

   Ne complicam vietile inutil, ca mai apoi sa ne plangem de mila. Mereu suntem in cautarea unor scuze...Daca am cauta mai multe solutii , nu scuze, ne-am da seama ca partea plina a paharului e mai importanta decat cea goala. Amestecam lucruri diferite intre ele...uneori fara sa ne dam seama, alteori crezant ca o problema o poate face sa dispara pe cealalta.

   E ca la scoala...daca o iei pas cu pas, vei ajunge la rezultatul corect, dar daca sari o etapa...totul se duce de rapa.

   Hai doar sa traim...sa gandim mai putin si sa simtim mai mult. Sa nu mai cautam nod in papura vietii. Alta nu veti mai avea....bucurati-va de asta pe care o traiti acum.

Frica de a spune ce gandesti cu adevarat...

   Un subiect destul de blamat. Ne este frica sa spunem ce gandim cu adevarat pentru a nu fi exclusi sau intelesi gresit. Daca cineva spune exact ce gandeste, nu inseamna ca e nesimtit, ci ca e sincer. E mai simplu sa jignim decat sa ascultam pana la capat.

   Cand auzim ceva ce nu e pe placul nostru, primul instinct este sa argumentam si sa schimbam subiectul. Ceea ce avem nevoie, se numeste autocontrol. Puterea de a asculta opiniile celorlalti, fara a avea  impresia ca vor sa le schimbe pe ale noastre.

   Ne este frica sa spunem ceea ce gandim, ca poate omul din fata noastra se supara sau isi schimba parerea despre noi. Nu prea ai cum sa comunici sincer cu astfel de persoane, ci doar superficial. Asta inseamna ca la fiecare fraza sa ii anticipezi reactia. Obositor si fals.....
    Daca frica a ajuns sa ne controleze si cuvintele, inseamna ca am devenit niste roboti.
  

Capcana de a fi ca ceilalti si de a fi pe placul tuturor....

     Stam prea mult timp blocati in capcana asta...pana obosim. Devine extrem de obositor si deprimant sa incerci sa ii multumesti pe toti, e doar o iluzie.

     Ti se impune sa fi pe placul celorlalti, altfel nu te vei putea integra...asta incepe inca din copilarie. Daca ceilalti frecventeaza anumite locuri, vei merge si tu...chiar daca ti se pare ca nu ti se potrivesc. Asta am facut toti pana in momentul in care am devenit constienti de anumite lucruri.

     In adolescenta, unii continua in acelasi mod, dar altii incep sa isi traiasca propria viata. Invata sa se asculte prima data pe ei. Sigur ati intalnit persoane care fac lucrurile ''putin altfel'' fata de ceilalti. Ei au auzit cele mai multe voci care spuneau ca este imposibil si sa faca ce fac ceilalti. Nu cei care se detaseaza de ''turma'' au o problema. Ci cei care raman in ea judecandu-i pe cei care au curajul sa iasa.

     Oamenii frumosi, sunt cei care nu copiaza pe nimeni. Sunt ei...pur si simplu...incapatanati,orgoliosi...cu toate defectele lor macar au curajul de a nu fi o copie.

     Probabil ati observat ca aceasta tipologie de oameni au un aer relaxat, se poarta natural, fiindca nu li se deruleaza nici o regula in cap pe care trebuie sa o urmeze.

    Cel mai nederept, mi se pare atunci cand opinia ta nu este acceptata, dar tu trebuie sa o accepti pe a celorlalti. Zambind chiar, ca de...sa nu pari lipsit de bun-simt. Seamana cu descrierea unui bibelou,nu? Sa stai, sa zambesi si sa aprobi.

   Majoritatea oameni confunda exprimarea unei opinii diferite de a lor, cu lipsa ta de bun-simt. Asta fac oamenii care nu au capacitatea de a asculta fara sa judece sau sa schimbe ceva.

   Daca inca incerci sa ii multumesti pe toti nu vei face decat sa uiti de tine. Si te vei trezi intr-o zi, te vei uita in oglinda si nu te vei recunoaste . Iti vei da seama, ca nu e viata pe care iti doresti sa o traiesti. Atunci, s-ar putea sa fie pre tarziu...
   

   

Oamenii au dreptul sa viseze....

   Orice om viseaza....mintea iti zboara fara sa vrei acolo unde o ideamna inima. Cei carora le-au fost incetinite visele, au devenit reci. Fara speranta si uita sa viseze; si mai ales uita ca un vis nu are termen de valabilitate.

   Rautatea se instaleaza in sufletul lor. Dar mai rau este faptul ca  acei oameni, vor sa distruga visele celor care inca mai cred in ele. Avem nevoie de un vis pentru a suporta realitate. Sau mai multe.....
Nimeni nu are dreptul sa iti spuna ca e imposibil. Nimeni nu stie de ce esti in stare. Poate nici tu...
Daca ne-a fost dat un vis, ni s-a dat si puterea de al indeplini. De cele mai multe ori, nu destinatia conteaza, ci calatoria. In drumul spre visul nostru cunoastem oameni, sentimente, locuri, si pe noi desigur. Foarte putini sunt cei care se cunosc pe ei insisi.

   Nu le dati voie celorlalti sa va taie aripile. Zambiti-le si mergeti mai departe. Aveti dreptul sa visati si sa traiti. Intai pentru voi, dupa pentru ceilalti.

Planuri sau dorinte pentru 2017 ...?!

     Un nou an...un nou inceput; sperante noi...vise noi.

-exista o diferenta majora intre planurile si dorintele de la inceputul fiecarui an. Imi doresc lucruri fara a le transforma in planuri. Nu stiu de ce, dar viata cand aude de PLAN parca vrea sa te convinga ca nu exista acest cuvant.
 -sper doar la un an linistit, plin de iubire si sanatate.
     Un nou an, inseamna, un nou capitol din cartea fiecaruia dintre noi. O carte intitulata VIATA.
     Sa lasam noul an sa ne surprinda si sa nu ne mai facem asteptari.
     Sa nu lasam nici o oportunitate sa ne scape...mai bine regreti ceva ce ai facut decat ceva ce ti-a fost prea frica sa faci.