duminică, 12 februarie 2017

Verile petrecute la tara, devenite acum amintiri pretioase...


   Copilaria multora a fost acolo. Dar nici cei care nu petreceau toata vara acolo, nu au ramas fara amintiri.

   Imi lipseste totul...de la lucrurile simple, pana  la aerul ala curat.
   Dimineata abia asteptam sa ne trezim , sa incepem ziua. In zilele in care nu ne trimiteau adultii cu diverse trebuie prin sat, de obicei mergeam in livada. De unde mancam toate fructele care ne placeau. Spre deosebire de  zilele noastre, nu mergea nimeni pana acasa sa spele un mar😆...si doamne cu gust avea.
   Cand ne trimiteau cu treaba prin sat, ne urcam pe biciclete si de cele mai multe ori ajungeam tarziu unde aveam treaba....te luai cu joaca si usor uitai de ce ai plecat de acasa.😂
   Simplitatea zilelor de atunci nu mai poate fi recuperata. Aveam libertatea la joaca, ne loveam, ne murdaream, nu ne stresa nimeni cu vezi sa nu cazi si altele de genu'.
   Ma uit la copiii din zilele noastre...ei nu stiu ce inseamna ''chinul'' de a te da jos din copac😂;ca de urcat, urcai, dar de coborat era jale. Sau nu stiu ce inseamna sa faci farse vecinilor, dupa sa te uiti prin gard sa vezi cum vin furiosi sa te toarne bunicilor...tu in timpul asta faceai planul pe repede inainte unde sa fugi.....
    Distractiile erau altele. Nu aveam nevoie de calculatoare sau locuri de joaca special amenajate. Ne ameneajam noi unul de  mama mama😊
   Glumele se tineau lant, cat era ziua de lunga...fugeai din curte in curte in cautare de parteneri de joaca.
   Cel mai mult imi placea sa iesim cu bicicletele imediat dupa ploaie. Mai cadeai intr-o balta, mai te murdareai putin, dar libertatea aia avea ceva pur. Nici nu ne imaginam noi cat ii vom duce dorul.
   Cand vad parinti facand o tragedie dintr-o julitura....ma uit la ei si ma intreb cate julituri au avut ei. Si sunt sigura ca au avut destule. Vara genunchii nostrii erau doar o coaja. Sa nu mai alergam? Cine mai auzea, cand jucai prinselea sau ratele si vanatorii......da... jocuri de care unii copii aud doar de la noi din pacate.
   
   Doamne ce dor imi e....😞 Lasati-va copiii sa se murdareasca , nu vor pati nimic. Multi am crescut fara sa fim dezinfectati din 5 in 5 minute, fara sa ne fie controlata fiecare miscare. Si asa ne-am trait copilaria.

3 comentarii:

  1. Intr-adevăr la tara! Dar oare câți dintre noi mai avem un loc pe care sa il numim ''la tara''. Unde sa îți lași copiii sa se murdărească in locurile de joaca si in parcurile pline de nevoile câinilor sau si mai rău a oamenilor? E trist , dar adevărat ! Dacă as avea o ulița de tara plină cu praf eu as alerga pe ea sa ridic praful si sa ma înconjor de el, dar aici in bucuresti sunt sătulă de mizeria oamenilor! Si da, încerc sa imi feresc copii de mizeria asta....

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte adevărat ! Acum fiecare îs băgați in lumea virtuală și ce Brend de renume sa poarte .

    RăspundețiȘtergere
  3. Că bine spui...chiar mi-e dor de verile petrecute la țara. As da orice sa mai fiu din nou copil, fara griji si fara stresul de acum.

    RăspundețiȘtergere